“Ecran Comunitar” în Parcul Carol

“Ecran Comunitar” în Parcul Carol


Nicoleta Banila


Cei mai mulţi dintre noi nu interacţionăm cu nici măcar un sfert din vecini. Ieşim pe palier să întrebăm ce s-a întâmplat când se întrerupe curentul sau când se întâmplă să fie cutremur şi eventual, ne observăm cu coada ochiului când stăm la coadă să plătim mâncarea la alimentară.
Suntem uniti doar întru necaz şi nevoie, am putea spune.
Cetăţenii din sectorul patru beneficiază însă zilele acestea de posibilitatea de a se cunoaşte într-un mod inedit: prin artă.

Priveliştea anostă din faţa Mausoleului din Parcul Carol este animată în perioada aceasta de lumea venită să participe la activităţile propuse de cei de la Fundaţia Raţiu România.
“Implicare socială prin artă” este deviza sub care se desfăşoară proiectul “Ecran Comunitar” în zilele de 11, 12 şi 13 august, de la ora 17:00 până la 23:00.
Începând cu ora 17:00, petecul de parc ocupat de fundaţie cu cele cinci corturi este un loc incredibil de liniştit, de relaxant şi de vesel, datorită copiilor înscrişi de părinţi la diversele ateliere de creaţie. Ucenicii stau la mesele de lucru, printre aţe colorate, materiale de toate felurile, pensule, acuarele şi învaţă să facă brăţări, desene şi colaje cât mai speciale. Unii dintre ei încearcă şi actoria la spaţiul dedicat teatrului de improvizaţie.
La lăsarea serii, se montează un ecran pe care sunt proiectate diverse scurt-metraje legate de ideea de implicare socială prin artă sau discuţii legate de fenonomenele negative cu care se confruntă comunitatea.
Prin acest demers se urmăreşte atragerea atenţiei asupra a cinci dintre problemele acute cu care se confruntă bucureştenii şi în special, cetăţenii sectorului 4: violenţa în şcoli, lipsa de adăposturi pentru bătrâni, lipsa locurilor de parcare, consumul de droguri şi câinii fără stăpân.
Acestea sunt doar câteva dintre faptele care îi supără pe bucureştenii intervievaţi într-o cercetare făcută de fundaţie cu scopul de a centraliza cumva aceste plângeri.

Cine încearcă să schimbe România

Activităţile înscrise în acest proiect fac parte dintr-un plan mai amplu al fundatiei Raţiu România legat de necesitatea implicării sociale sub orice formă, ca factor de coeziune între oamenii dintr-o comunitate.
Am vorbit despre problemele şi soluţiile care se văd la orizont cu Oana Ioniţă, communication manager la fundaţie – poate denumirea asta nu spune foarte multe, dar se poate traduce uşor cu ajutorul experienţei discuţiei pe care am purtat-o – o prezenţă proaspătă, multe idei interesante de proiecte în derulare şi mai ales, o viziune clară şi unitară asupra problemei implicării sociale.

Mini-interviu cu Oana Ioniţă:

Ce profil are fundaţia voastră?

Proiectul este derulat de Fundaţia Raţiu România. Avem sediul în Bucureşti, ne-am înfiinţat în 1993. Direcţia a fost de la început clar socială. Anul acesta am lansat platforma de implicare socială prin artă, ceea ce înseamnă că derulăm proiecte sociale folosind instrumente creative, artistice.


Vorbeşte-mi puţin despre iniţiativa voastră din Parcul Carol din zilele acestea.

Proiectul "Ecran Comunitar" se înscrie, desigur, în acest concept de implicare socială şi are două direcţii: o dată ateliere creative şi o dată proiecte de filme.
Dincolo de instrumentele acestea care ţin de artele vizuale stă conceptul din spatele lor, şi anume filtrarea acestora prin problemele comunitare ale sectorului patru.
Împreună cu Primăria Sectorului 4 am ajuns la un short-list cu problemele comunitare cu o recurenţă mare. Reunind datele noastre cu ale lor, am ajuns la o listă de câteva probleme: violenţa în şcoli, riscul consumului de droguri (asta pe tineret), lipsa locurilor de parcare şi câinii comunitari pe oraş şi pe un alt grup de beneficiari, lipsa locurilor în casele pentru bătrâni.

De ce aţi ales sectorul patru pentru proiect? Aţi găsit mai multă înţelegere la primăria acestui sector?

Nu, pur şi simplu am vrut să ne axăm proiectele pe o comunitate. A fost ales acest sector ca şi arie de întindere – oraşul fiind foarte mare, mesajul se poate uşor risipi, pierde. Ne-am gândit că e mai eficient să găsim o formă concentrată de comunitate.

Cum a decurs prima zi de "Ecran Comunitar"? Sunteţi mulţumiţi?

Am avut puţine probleme, ne-a fost dat un aviz greşit pentru organizare. Au venit cei de la paza parcului şi am pierdut cam o oră şi jumătate până am lămurit problema. “Ne-a clătinat puţin” în ceea ce priveşte numărul participanţilor la ateliere, pentru că am început prea târziu, dar în rest a fost foarte bine.

Cum aţi colaborat până acum cu autorităţile pentru a ajunge la un interes comun privind organizarea de astfel de evenimente pentru oameni? Contribuie cu idei la iniţiativele voastre?

Din punctul acesta de vedere, mai degrabă putem condamna lipsa de profesionalism în crearea de logistică de eveniment. Ideea este că nu-mi dau seama de ce nu ar funcţiona lucrurile. Ei ar avea de fapt toate instrumentele necesare pentru a derula aproape ideal un eveniment. Direcţiile de genul acesta din primării ar putea încerca o profesionalizare în sensul acesta – dorinţa de a face lucrurile perfect nu există, probabil că lipseşte şi un mediu motivaţional. Senzaţia mea este că au nişte bani pentru a-i folosi la ceva, nu gândesc în mod strategic.
Dar oricum, eu sunt adepta “răului cel mai mic”. Faptul că reuşim să-i cooptăm acum mai puţin, iar în viitor mai mult, e relevant.

Ce proiecte mai are fundaţia pe agendă?

Acum am terminat un proiect de anti-trafic online de fiinţe umane.
Ţinem foarte mult la programul “Timpul liber de calitate”. E foarte interesant cum poţi să transformi, să deturnezi un grup de beneficiari defavorizaţi în grup activ. Dacă iei bătrânii şi le dai ocazia să dea meditaţii, să supravegheze copii, să–i înveţe să coasă, să joace diverse jocuri, îi faci să se simtă în continuare utili. Astfel se evită problema intrării nemeritate într-o umbră continuă din cauza pensionării.
Mai avem în derulare biblioteca ABC – "Artă în Beneficiul Comunităţii" – cu două direcţii: prima presupune strângerea de cărţi prin donaţie, iar a doua crearea de materiale documentare ale proiectelor pe care le derulăm ca de pildă, expoziţii cu fotografiile făcute în căminele de bătrâni.