PING-PONG cu acuzaţii între COPAC şi CNAS

Nicoleta Bănilă

Instituţia care păstoreşte contribuţiile cetăţenilor la asigurările de sănătate este, alături de Ministerul Sănătăţii, socotită responsabilă de COPAC (Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România) pentru mult-anunţata criză de medicamente de la sfârşitul lunii august.
COPAC este însă o asociatie pe care CNAS nu o recunoaşte ca fiind legitimă în actul său de reprezentare a pacienţilor cu boli cronice la nivel naţional.
Colaborarea dintre Casă şi reprezentantul ABC (Asociaţia Bolnavilor de Cancer) şi COPAC, Cezar Irimia, a fost una nereuşită.
fiecare dintre părţi dă vina pe cealaltă pentru neînţelegeri, acuzându-se de interese obscure.

În interviul acordat de Cezar Irimia acum două săptămâni pentru Schimbul 2, acesta acuza CNAS de faptul că l-a exclus pe nedrept din Comisia de Oncolgie, unde era pus ca observator din partea Asociaţiei Bolnavilor de Cancer. Irimia a criticat măsura Casei de a trimite o circulară Caselor Judeţene prin care le recomanda să oprească avansarea dosarelor pacientilor care aveau indicaţii pentru tratament cu molecule scumpe şi să le trimită mai departe numai pe acelea pentru pot garanta fondurile.
De la consilierul preşedintelui CNAS, Augustus Costache, am aflat cu totul alte motive pentru care s-a renunţat la prezenţa unui observator din partea pacienţilor în comisia CNAS.

Astfel, din punctul de vedere al Casei, Irimia şi-a supraevaluat rolul de simplu observator în comisie şi a început să intervină pentru anumiţi pacienţi cu diverse afecţiuni pentru a le mări şansele de a obţine tratament. Din moment ce medicii specialisti din Comisie care clasifică dosarele pacientilor lucrează sub imperiul confidenţialităţii, preşedintele COPAC a fost acuzat că a făcut publice diagnosticele unora dintre pacienti, lucru nepermis şi lipsit de etică.
Cezar Irimia nu a ascuns însă acest lucru, el fiind convins că în asta trebuia să constea rolul său: “Nu ştiau ce să mai facă şi întotdeauna mă întrebau: <> Când vedeam că nu sunt bani, mergeam la directorul sau la preşedintele Casei, făceam presiuni să-mi mai suplimenteze fondurile, şi mai primeam ceva bani. Pentru asta eram acolo, nu pentru ca, nefiind de meserie, să–mi bag eu nasul în dosare.”
Există însă şi un motiv neoficial al încetării acestei colaborări, şi anume presupusa apropiere a reprezentantului ABC de anumite companii farmaceutice, care a avut ca rezultat prezenţa altor interese în activitatea sa de la CNAS.

Irimia consideră aceste acuzaţii jenante şi penibile: “Eu eram vocea care deranja”. Acesta consideră normal ca atunci când apare un medicament nou care poate ameliora boala, să susţină prescrierea lui cât mai multor pacienţi.

Cezar Irimia nu a fost înlocuit în comisie de un alt observator din partea pacientilor, pentru că CNAS nu mai doreşte să rişte confidentialitatea din cadrul Comisiei Casa îşi menţine această poziţie cu pretul nemultumirii pacientilor nereprezentaţi acolo unde spun aceştia “se decide pentru ei”.
Acuzaţia sa privitoare la faptul că CNAS ar chema la negocieri şi discutii numai organizaţii obscure ale pacientilor, de tip paravan – “pentru a da impresia că nu-i lasă pe dinafară” - a fost infirmată de consilierul Augustus Costache.
Astfel, în lipsa unei asociaţii legitim recunoscute de CNAS ca fiind a pacienţilor, aceştia îşi pot adresa singuri nemulţumirile şi problemele Caselor Judeţene şi Casei Naţionale prin linia Tel Verde.
De asemenea, problemele lor pot fi depistate şi în controalele efectuate În teritoriu de către Directia Monitorizare si Corp Control a CNAS.


CNAS are cu ce: fondul de rezervă nu e mort, ci se creează

Una dintre acuzaţiile aduse CNAS din partea COPAC este aceea că nu există transparenţă în afişarea exactă a fondurilor sale, cu precădere a fondului de rezervă.
Augustus Costache susţine că nu există niciodată un motiv serios de îngrijorare, şi că situaţia austeră a fondurilor CNAS este mereu exagerată de presă şi de diverse alte organizaţii, cu diverse interese:
“Lumea îşi face impresia că noi ţinem banii undeva, într-un sac, într-o cămară, sub zăvor, în timp ce pacientii mor din pricina lipsei de medicamente. Se creează o falsă îngrijorare. Anul acesta suntem într-adevăr pe 0 cu fondul de rezervă, dar nu e o problemă, pentru că acest fond se poate crea, pentru că banii se mişcă – dacă iei de undeva într-o lună, pui înapoi luna viitoare şi tot aşa”, explică consilierul CNAS.
Există totuşi un semn de întrebare privind posibilitatea creerii acestui fond de rezervă în condiţiile economice actuale, mai ales când se anunţă implementarea sistemului de factoring.
Acesta presupune ca farmaciile să cesioneze facturile către distribuitorii de medicamente pentru ca apoi aceştia să le sconteze în sistemul bancar.
Ulterior, Casa Naţională va plăti aceste sume băncilor din fondul de rezervă.
În timp ce Casa Natională, prin intermediul consilierului Augustus Costache se declară În favoarea adoptării acestui sistem, Cezar Irimia spune că “e o prostie, tot noi vom plăti la greu dobânzile către bănci”.

Săptămâna aceasta vor discuta despre implementarea noului mod de plata a facturilor restante reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, Ministerului de Finanţe, distribuitori, producători de medicamente şi băncile care vor fi acceptate ca partenere.