Romania, tara lui “-Escu”

Prima persoana la care ne gandim cand auzim sufixul “- escu” este Mihai Eminescu. Desi numele initial al cunoscutului poet era Mihail Eminovici, acesta a fost preschimbat in Eminescu, tocmai pentru a se potrvi mai bine profilului roman. Numele terminate in “-escu’ sunt tipice romanesti, am putea spune chiar ca se afla la originea limbii romane, ca ne definesc. Insa hai sa nu il bagam pe Mihai Eminescu in aceeasi oala cu subiectul nostru de discutie. Mai concret, vreau sama refer la 4 nume rasunatoare si melodioase:

1. Ceausescu
2. Iliescu
3. Constantinescu
4. Basescu

Interesante coincidente nu?

Primul nostru protagonist este Nicolae Ceausescu. Cu totii avem probabil o idee despre “tovarasul” care a condus tara din 1932 şi până la căderea sa şi a regimului comunist din România, in 22 decembrie 1989…Fuga lui Pacepa si incercarile zadarnice ale lui Ceausescu de a restructura Securitatea. Povestile de pe vremea lui Ceasca sunt de-a dreptul savuroase si in acelasi timp tragice. Ne mai povestesc din cand in cand bunicii cum stateau la niste cozi interminabile si se calcau in picioare pentru ratia de alimente. Nu aveau tot ce avem noi acuma, nu consumau lumina degeaba, nu mancau niciodata prea mult pentru ca nu aveau. Pe vremea aia oamenii erau mai slabi. Acuma a aparut fast-food-ul si ne mai miram ca populatia este predispusa la obezitate. Nu spun ca pe vremea llui Ceasca era bine ca nu am trait-o pe pielea mea. Probabil ca a avut partile bune si partile rele. Nu existau haine, nu existau meditatii pentru Bac. Acuma locul la facultate depinde in mare masura de pregatirea pe care fiecare o face in particular. Cei care nu au facut meditatii si care poate ar fi meritat totusi un loc la facultate pierd teren in fata celor care au fost pregatiti exact pentru profilul examenului. Cu toate acestea, nu ar fi corect ca unul care a facut pregatire un an de zile cu un profesor universitar si care a dat bani pentru pregatire sa pice in fata unuia care nu a facut nimic. . Oricum am da-o nu e bine.Viata era mult mai simpla pe atunci. Copiii se jucau cu ce apucau, nu existau atatea jucarii, ii lasau parintii afara in niste strampi rapciugosi si ii lasau sa se joace asa cum stiau ei. Faceau chiftelute de noroi sau in cel mai bun caz, aveau jucarii improvizate din lemn, nu toate plasticele si chinezariile care au aparut acuma pe piata. Ce era aia calculator? Acuma copiii nu stiu decat jocuri video si alte prostii care nu le mai pun deloc imaginatia la incercare, ca sa nu mai spunem ca din punctul de vedere al relatiilor sociale copiii de azi au multe lipsuri. Se inchid in casa si petrec ore in sir in fata calculatorului in loc sa cunoasca, sa descopere, sa citeasca, sa se joace, sa se certe, sa se bata pana invata singuri unde si cum au gresit. Pe vremea aia erau Soimii patriei, se facea munca in folosul comunitatii. Nu exista ziua de Sambata pentru ca se lucra. Sa recunoastem ca la partea asta era destul de nasol. Cum ar fi sa renuntam la Sambete pentru tot restul vietii? Multe rele…dar partea buna este ca pe vremea aia Romania nu avea datorii externe. Nu stiu cum facea Causescu dar treaba mergea ca pe roate. Existau fabrici, se construia, se faceau drumuri, cai ferate, poduri, se amenajau parcuri.

Iar dupa 89…

Ion Iliescu

O noua figura, o noua perspectiva dupa perioada ceausista. Un debut spectaculos cu mineriadele din 1990, în care minerii din Valea Jiului, sub conducerea lui Miron Cozma au descins în Bucureşti pentru a înăbuşi manifestaţiile antiguvernamentale. Sa nu uitam de faptul ca a fost infiintat Consiliul Frontului Salvării Naţionale, care a preluat puterea cu sprijinul forţelor armate. The chosen one. Multe, multe sperante si oameni hotarati ca a venit vremea schimbarii. Ce-i drept schimbarea a venit, ca era inevitabila. Presa a devenit independenta. Continutul ziarelor nu mai era dictat de Ceausescu. Desigur ca interese politice pentru anumite publicatii au existat si vor exista mereu, dar putem spune ca desprinderea de perioada lui Ceasca a fost destul de vizibila in cazul publicatiilor care s-au diversificat. Au aparut posturi de televiziune private odata cu marea sete de informatii a oamenilor – o sete si o dorinta de exprimare a opiniilor, o senzatie de libertate cu care traim si acuma. Sincera sa fiu, nici nu tin minte cum era cand era Iliescu la putere, eram cam mica sa imi dau seama. Tot ce tin minte este figura lui zambitoare, care inca de pe atunci imi trezea curiozitate. Chiar cu gandirea simpla pe care o aveam atunci imi inchipuiam ca in spatele acelui chip vesnic zambitor se ascund multe lucruri, nu stiam de ce natura, dar stiam ca este „ceva”. Au inceput atunci promisiunile penrtu romani, promisiunile unei vieti mai bune. Au venit reformele politice, sociale si economice. Cel mai interesant mi se pare ca prin Decretul-Lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990, când încă nu fusese ales preşedinte, Ion Iliescu a amnistiat toate infracţiunile săvârşite care se încadrau la mai puţin de 3 ani pedeapsă. Astfel au scăpat de puşcărie toţi cei care au bătut revoluţionarii arestaţi. Si uite asa a capatat imaginea de „The chosen one”, cel care a salvat Romania de comunism. Pana in 1996 cand a venit radul lui…

Emil Constantinescu

…sa preia fraiele tarii. Politician si om de stiinta, fiul unui inginer agronom, fost judecator stagiar si doctor in Geologie al Universitati din Bucuresti. Mare lucru nu prea tinem minte din mandatul lui. Unii spun ca nu a fost lasat sa faca ce ar fi trebuit pentru Romania, altii ca nu a fost capabil sa faca fata presiunilor politice. Tot ce stiu este ca a scris o gramada de lucrari in domeniul geologiei care merita cu adevarat citite. Mare lucru nu s-a intamplat in Romania in perioada cat a fost la putere, insa in fond de ce sa-l acuzam?Cand a fost ultima data cand s-a facut cu adevarat ceva pentru Romania? A fost sau nu lasat sa faca ceva cu adevarat bun…nu stim. A urmat din nou Iliescu dupa care…

Basescu. Traian Basescu.

Aici avem cu totii dreptul sa ne dam cu parerea intrucat stim care este situatia in care suntem si numai incapabili sa fim sa nu ne dam seama ca nu ne este bine. Ne lipsesc multe si ne vor mai lipsi atata timp cat ne-am obisnuit sa le mancam din palma celor care sunt la putere, atata timp cat nu avem nimic de spus. Traian Basescu este poate unul dintre cei mai controversati presedinti pe care i-a avut Romania dupa 89. Un om cu o cariera militara. Ma gandeam pe vremea cand a fost ales presedinte ca ar fi cel mai potrivit. Un om cu o cariera militara are cunostinte de strategie si tactica, deci este bun sa conduca o tara. Si uite ca nu a fost asa. Iar cand a fost suspendat din functie, romanii s-au dus buluc la vot pentru ca il vroiau in continuare la conducerea tarii. Un presedinte in jurul caruia controversele au existat intotdeauna, un presedinte despre care se spune ca are prea multa putere, un presedinte cunoscut din cauza dosarului Flota in jurul caruia s-a facut valva, un presedinte care ne-a spus mereu „sa traiti bine”.Hai sa ne gandim…Traim bine?…Nu prea. Si cand imi pun intrebarea asta ma refer la a trai cu lucrurile care sunt de bun simt, un strict necesar. Avem lipsuri. Dar ce ne lipseste acuma cel mai multe este puterea de reactie si dorinta de actiune. Ne lipseste zvâc-ul, ne lipseste vocea noastra a tuturor. Este vremea sa ne unim fortele pentru a forma o VOCE puternica.

Revenind la cei 4 „Escu”, exista oare sanse sa avem un presedinte care sa ridice la 5 numarul presedintilor a caror nume se termina in „-escu?”